Politicianul aparut peste noapte

Mihai-Bogdan Antonescu este candidatul PP-DD in Bucuresti, Sectorul 1, Colegiul 2 pentru Senatul Romaniei. Candidatul opus de partidul subversiv hranit de Traian Basescu lui Calin Popescu-Tariceanu.

Deloc activ in spatiul conventional (Antonescu nu a investit nimic in panotaj, in publicitate electorala, nu s-a inghesuit la dezbateri, nu a iesit in spatiul public; nici macar la OTV n-a catadicsit sa cuvinte in trei saptamini de campanile!), candidatul securist propus de Domnul Dan si-a canalizat intreaga energie spre vectorul la care se pricepe cel mai bine – bagarea de zizanie in USL.

Si, ca sa fie credibil, a creat un site electoral – www.mihaiantonescu.org, in care se lauda ca e singurul politician care n-are nimic de ascuns, ca va posta el insusi tot ce merita spus despre el. Cea mai buna minciuna contine un insemnat procent de adevar. Asa ca, sa fie tacimul complet, mai jos, vom evidentia lucruri cu adevarat rele si periculoase pe care Antonescu a omis sa le spuna in ‘excesul sau de sinceritate’.

Pentru ca, domnule Antonescu, sinteti tare in profesie, insa, pe linga contrainformatii – exista si informatii…

Agenti dubli din media politica romaneasca

In  luna decembrie a anului 2011, la OTV apare un individ total necunoscut, sau complet uitat de publicul larg. Prezentat de Dan Diaconescu drept ‘temutul ziarist Mihai Antonescu’, cetateanul scortos imbracat, vizibil stinjenit de emisia live si total lipsit de charisma, a perorat cam o ora si jumatate, incoerent si semidoct, despre finante, banci, situatia economica a Romaniei, recesiunea mondiala, burse, Fondul Proprietatea. Discursul nu a sarit in ochi, postul avind deja o puternica traditie si reputatie in a invita personaje exotice si neavenite, si n-ar fi trezit nici o urma de interes nimanui daca nu s-ar fi pomenit doua nume – Bell Pottinger si Franklin Templeton. Numele celor doi giganti internationali, primul din domeniul PR, cel de-al doilea de resortul finantelor, au fost rareori mentionate de televiziuni, cu exceptia Money Channel si a unor emisiuni de specialitate de pe posturile publice si Antene. Rostirea acestor nume la OTV parea imposibila in orice situatie.

Interesant e ca in saptamina imediat urmatoare Bell Pottinger s-a confruntat cu o campanie defaimatoare lipsita de precedent, pe plan mondial, iar companiei Franklin Templeton instanta de judecata i-a invalidat contractul de administrare a Fondului Proprietatea, din ratiuni procedurale, dar cu consecinte majore pe piata financiara romaneasca.

Coincidenta nu este stranie, ci absolut exclusa.

In data de 30 decembrie, in cadrul ultimei emisiuni in direct din an, Dan Diaconescu a realizat o prezentare detaliata a indicatorilor economici, cu tehnice referiri la alcatuirea PIB, constituirea si repartizarea Bugetului de Stat, sugestii si proiecte ale partidului sau. Emisiunea s-a bazat pe o documentatie stufoasa pusa la dispozitie de Mihai Antonescu, spun surse. Antonescu, absolvent de liceu si fost gazetar controversat din presa de scandal nu are calificarea de a redacta o asemenea documentatie.

In data de 3 ianuarie 2012, acelasi Antonescu, prezentat de Diaconescu drept analist financiar si specialist, a sustinut impreuna cu patronul OTV o emisiune live in care s-a acordat consiliere datornicilor la banci. Emisiunea a avut o audienta record, explicabila prin existenta in Romania a unei mase mari de debitori in imposibilitate de plata. Emisiunea a fost agresiva, lovind in banci si firme de recuperare.

Dealtfel, Dan Diaconescu a anuntat ca pe tot parcursul anului, pina la alegerile din noiembrie, va renunta sa mai faca emisiuni despre crime, manele si alte frivolitati, dedicind intreg spatiul sau de emisie unei lungi serii de emisiuni serioase. Acelasi Diaconescu a vorbit despre informatii primite de la servicii secrete, de la agentii americane si de la procurori de peste ocean. Blufeaza din nou Diaconescu, sau partidul sau populist si din ce in ce mai popular beneficiaza in mod real de sprijinul unor structuri de Stat americane?

Cine este ‘temutul ziarist Mihai Antonescu’?

Provincialul care se face ziarist

In 1990 se muta in Bucuresti un tinar de 24 de ani. Operator exploatare la Oficiul de calcul al IRUEAR Campina, cu o retributie tarifara de 2425 lei, in divort, fara copii, fara proprietati, Mihai Antonescu vine in metropola cu ambitii mari si planuri precise. Prezenta constanta la manifestatiile din 12, 28, 29 ianuarie din capitala, Antonescu incepe sa frecventeze nediscriminativ sediile proaspat infiintate ale renascutelor partide politice si redactiile saracacioase ale publicatiilor nou ivite.

Se inscrie in Partidul National Liberal, unde cu sprijinul concitadinei sale Corina Dragan si prin buna impresie creata unor oameni ca Gelu Netea si Simion Ciomac, devine nelipsit din camerele biroului de presa si redactiei celor doua oficioase liberale. In acelasi timp incepe sa curteze celalalt partid istoric, PNTcd, la al carui organ de lupta impotriva comunismului, ‘Dreptatea’, incepe sa scrie. Dealtfel, a doua zi dupa alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere, Mihai Antonescu demisioneaza galagios din PNL si se inscrie extrem de teatral in PNTcd, unde entuziasmul sau contrastind cu doliul post electoral ii aduce o vremelnica glorie.

In prima parte a anului 1990 Antonescu scrie peste o mie de texte de presa cu care bombardeaza toata presa particulara – Strada, Phoenix, Renasterea, Catavencu, Lucifer, Contrast. In toamna anului 1990, in urma unui sondaj efectuat de revista ‘Phoenix’, sondaj de acuratete indoielnica, Antonescu se claseaza pe locul 8 in topul celor mai populari gazetari post-decembristi.

In anii ’90 reuseste sa acceada in cele mai diferite arii ale mediului gazetaresc, devine sef la o publicatie, Observator, la care colaborau Ion Cristoiu, Iosif Sava, Dan Grigorescu, Cezar Tabarcea, Emanuel Valeriu, Zina Dumitrescu, Tudor Caranfil. Reuseste sa-l convinga pe primul mogul al presei postrevolutionare, Mihail Carciog, sa scoata un nou saptaminal, in ciuda vehementei si indreptatitei opozitii a boardului format din Cristoiu si Nistorescu, face acelasi lucru cu Max Banush. Pleaca repede, de fiecare data, ca un om care si-a incheiat misiunea si caruia I s-a trasat o noua sarcina. Dispare din presa pentru o vreme pentru a reaparea altundeva, la fel de brusc si zgomotos.

In  1993, Antonescu vine in audienta la Ion Cristoiu la ‘Evenimentul Zilei’. Acesta il angajeaza pe Antonescu ca reporter pe tura de noapte. Dupa mai putin de o luna, reporterul devine publicist comentator. Un publicist care nu prea publica.

Apropiat al PRM si al lui Corneliu Vadim Tudor, pe care il cunoaste in 1991 prin intermediul lui Dan Ioan Mirescu, Antonescu incepe un laborios si profitabil trafic de documente secrete dintr-o tabara in alta.

In 1994, Corpul de Control al Primului Ministru Vacaroiu era un fief al Romaniei Mari. Seful sau, Ion Honcescu, simpatiza cu organizatia patriotarda, iar Maria Mateiciuc, Dan Ioan Mirescu si fostul ofiter de Securitate, Toma Nastase, erau chiar membri de partid cu acte in regula si cu functii de conducere.

Dosarele alcatuite de Corp, cu statut de secret de serviciu, erau copiate si cumparate de Antonescu, cel care, cu un adaos comercial nesimtit le vindea lui Ion Cristoiu. ‘Evenimentul Zilei’, cel mai mare cotidian din tara, cu un tiraj ce batea jumatatea de milion de exemplare, cu doua editii zilnice, angajat in lupta in tabara Petre Roman, lucra in favoarea odioasei coalitii Iliescu-Vadim-Verdet-Vatra Romaneasca.

In ianuarie 1995, dupa o lovitura grea data lui Dinu Patriciu (prin expunerea cazului Emilia Nastase, scandal ce l-a facut pe Patriciu sa renunte la toate functiile executive din afaceri), Antonescu pleaca de la ziar, fara nici un motiv. Un om care cistiga bani fara sa lucreze, care nu era obligat sa se prezinte la serviciu si care beneficia de multiple privilegii pleaca trintind usa!

Explicatie foto: Fotografie realizata in redactia saptaminalului ‘Atac la persoana’ (Palatul Universul, strada Brezoianu nr. 23-25, etaj 4). De la stinga la dreapta:

Dan Petre Popa, free lancer, jurnalist politic si de investigatii, figura exotica si persoana cu relatii surprinzatoare; Cristian  Sandu, avocat, apropiat al PRM, publicist in revista ‘Romania Mare’; Mihai Antonescu; Paul Ioan Cruceana, ziarist, condamnat penal pentru inselaciune si fals, cercetat in repetate rinduri, fost ofiter de presa al ‘Imparatului’ Iulian, apropiat al celulei romanesti a PKK si al comunitatii kurde.

Explicatie foto: Restaurantul ‘Pescarus’ din Herastrau, primavara anului 2000. Lansarea saptaminalului ‘Scandal National’, editat de Agentia Spada SRL. De la stinga la dreapta, asociatii firmei editoare: Monica Barbu (semnatura ‘Monica Vlad’, ziarist monden), Cosmin Barbu (semnat si ‘Stamatov’, ziarist ‘Ziua’, ‘Atac la persoana’ etc.), agent acoperit, colonelul de Securitate (r) Gheorghe Becheru (ofiterul care l-a racolat pe Pacepa,numele e mentionat in ‘Orizonturi rosii’), Mihai Antonescu.



Sabina Product

In vara anului 1995, Mihai Antonescu este angajat ca director al departamentului de imagine publica al SC Sabina Product SRL. Sabina se confrunta cu probleme serioase. Sergiu Bahaian organizase aici un sistem piramidal, in fapt o asociere in participatie cu dobinda garantata (sic!) in urma caruia au fost prejudiciati cca 5000 de deponenti cu suma totala de 57 miliarde lei, la un curs de 2100 de lei/USD. Chiar daca nu a fost de talia altor asemenea inselaciuni (Caritas – 1000 de miliarde la un curs de 800 lei/USD), Sabina a generat un imens scandal prin numele celor inselati si prin sumele mari depuse de unii deponenti – 81 de persoane introdusesera in circuit sume mai mari de 100 milioane lei.

Antonescu publica materiale de presa favorabile Sabinei in toate publicatiile importante ale momentului.

Un punct important in campanie a fost publicarea de materiale laudative pe prima pagina a cotidianului Guvernului, ‘Vocea Romaniei’, ziar condus de D.D.Rujan.  Semnatarul textelor a fost Gheorghe Ostroveanu. Relatia prin care Antonescu a acces la organul guvernamental a fost Mihai Milca, director in executiv, in prezent in conducerea Autoritatii Electorale Permanente.

Dupa fuga lui Sergiu Bahaian in Turcia (12 spre 13 octombrie 1995) se declanseaza o ancheta de mari proportii de catre Directia de Combatere a Criminalitatii Economico-financiare a IGP. Antonescu si Valentin Gheorghe Ionescu sint singurii directori ai Sabina Product care nu sint retinuti, arestati sau invinuiti in cauza.

Dealtfel, numitii incep o campanie de dezvaluiri in ‘Evenimentul Zilei’, acuzind furibund escrocheria la care fusesera partasi.

(Mentionam ca Sabina a fost monitorizata de agentiile americane, prin subsidiara sa din Wilmington, Delaware)

Casa Vernescu

In anul 1993, Mossad trimite in Romania o suma de refugiati. Practica era curenta, o suma de lucratori pensionati erau pusi la adapost in afara patriei si beneficiau de o renta viagera pentru serviciile aduse Statului Israel. Romania era una din destinatiile preferate, fiind o tara ieftina si sigura. Din grupul adus in Romania facea parte Enrico Aidan, fost luptator in rezistenta tripolitana, mai apoi lucrator la King David Hotel in Tel Aviv. La ideea acestuia se infiinteaza doua societati – SC Queen Investments SRL si Casa Vernescu SRL, proprietatea a doua mari companii israelite, Queen Investements si Double Contact.  La conducerea acestora s-au regasit mai multi fosti lucratori sau colaboratori ai serviciilor israeliene – Zwika Greenbaum, Chanan Schiffer, Freddy Robinson, Liviu Mandler, Enrico Aidan, Marius Salomon. Este inchiriata si restaurata Casa Vernescu, cedata de US prin Mircea Dinescu, contract semnat de Laurentiu Ulici.

Desi firma Queen Investements, proprietara Casino Palace, avea un intreg birou de PR si marketing, condus de Marius Salomon (manager), Radu Bantea (director) si Adriana Ionescu (sef birou), se considera oportuna in mod  straniu colaborarea cu o firma obscura de PR, Evyoly, administrata de Valentin Gheorghe Ionescu. Aceasta firma il angajeaza la rindul ei pe Mihai Antonescu ca ‘expert’.

Antonescu face trafic de influenta si campanii de presa prin Evyoly atit pentru cazinoul Palace, cit si pentru firmele unui alt vechi lucrator Mossad, Mircea Bleher, societatile Best Service Com SRL si Pacific Motors SRL. (nota: acestea au facut obiectul multor scandaluri in anii ’90 – ‘Afacerea Skoda’, ‘Afacerea Daewoo’, ‘Afacerea Piaggio’ – Mircea Bleher fiind arestat si inculpat in mai multe cauze. Mircea Bleher este un evreu nascut la Timisoara, fiul lui Braha Bleher. A servit ca pilot de elicopter in armata israeliana fiind ulterior racolat de serviciile de informatii.)

Din toamna anului 1996 Evyoly dispare din peisaj si Mihai Antonescu devine angajat al SC Queen Investements SRL.

Explicatie foto: Casa Vernescu, iarna 1996-1997. In stinga, Mihai Antonescu si Marius Salomon, manager PR&marketing al Queen Investments, evreu nascut la Baia Mare, ulterior emigrat in Israel, lucrator al Mossad in Africa de Sud, pensionat si refugiat in Bucuresti in cadrul programelor speciale de protectie ale serviciilor israelite.

In primavara lui 1997 demisioneaza si isi ofera serviciile unui cazino concurent, ‘Blindo’ (Sofitel, Word Trade Center), proprietatea unor fosti fotbalisti evrei, David Azulai, Eli Ohana si Nissim Zoar.

La cererea noului client, Antonescu realizeaza prin trafic de influenta o emisiune de ancheta indreptata impotriva Palace-Casa Vernescu. TVR, Redactia emisiunilor social-economice, reporter Florin Sasca, realizator Bogdan Serban-Iancu. In urma acestei emisiuni si prin alt trafic de influenta, Politia de frontiera de pe Aeroportul Otopeni desfasoara un amplu control asupra unor grupuri de jucatori evrei adusi in turism de joc (janquetteria) de Casa Vernescu si confisca cca 100.000 de dolari.

In urma acestei actiuni, Antonescu este amenintat de janquetii israelieni cu moartea.

Antonescu devine brusc antisemit. Se angajeaza la Atac la Persoana, publicatie editata de SC Galeriile Dragomir SRL, proprietatea lui Mitica Corleone Dragomir. In acelasi timp incepe sa bata la usile ambasadelor arabe din Bucuresti pentru a propune un ‘plan de redresare a imaginii publice a Romaniei in Spatiul Arab si a tarilor arabe in Romania’.

Lumea Araba

Consiliat de scriitorul Craciun Ionescu si de diplomatul Stefan Ionescu, Antonescu incepe demersurile de imprietenire cu diplomatii arabi din Bucuresti in iarna 1997-1998. Gaseste audienta la ambasadele Siriei si Irakului unde se imprieteneste cu Hassan Abbas respectiv cu Abdullah Al Janabi.

Este scanat si testat de catre cei doi diplomati, ambii ofiteri superiori ai muhabharatului sirian, respectiv irakian.

In urma avizului negativ pe care Abbas il da unei eventuale colaborari cu Antonescu, acesta este demis si chemat in patrie de Ministerul de Externe, la solicitarea Ministerului Informatiilor.

Abdullah Al Janabi se imprieteneste cu Mihai Antonescu.

In februarie 1998, acesta este invitat la Bagdad de Statul Irakian, in cadrul unei campanii majore de atragere a ziaristilor straini (in doua scopuri: 1. Relatarea ororilor la care este supus poporul si  regimul de catre Statele Unite. 2. Formarea unui scut uman alcatuit din straini. In data de 1 martie 1998 urma sa expire ultimatumul american dat lui Saddam Hussein.) Primeste viza oficiala si se deplaseaza la Bagdad, via Amman. Calatoria e stipendiata de Ministerul Informatiilor din Republica Irak.

La Bagdad Mihai Antonescu petrece doua saptamini si este folosit de regim pentru a influenta ziaristi straini, cum ar fi belgienii Wies Jespers si Odette Peer si bulgarul Valentin Kostov.

Se achita bine de insarcinare si primeste o cota de export de petrol de 40.000 de barili in cadrul programului Petrol contra medicamente.

(Antonescu nu are banii necesari sa realizeze tranzactia favorizata, asa ca vinde drepturile lui Amer Obaid Eyada, om de afaceri strategic din Bucuresti.)

La sfirsitul ‘sejurului’, in apropiere de Mossul, in Kurdistanul de nord, Antonescu este ranit de un glont 7,62 parabellum tras de un franctiror kurd, glont care a patruns in abdomen prin flancul sting.  A fost operat si tratat in secret intr-un hotel din Mossul, pentru a evita un scandal diplomatic. Felul in care a pastrat discretia asupra evenimentului i-a crescut din nou actiunile lui Antonescu.

Intors in Bucuresti, Mihai Antonescu se apropie de doua organizatii islamiste, Centrul Islamic Semiluna (condus de dr. Ahmed Mazhar Nakechbandi, agent sirian) si Liga Islamica (condusa de dr. Fariz Allaqta, agent al unei organizatii yemenite). Ajunge atit de departe in gratiile musulmanilor din Bucuresti incit este singurul crestin care a participat la nunta fetei lui Nakechbandi, la moscheea Al Rahman (Cringasi).

Se imprieteneste cu Amer Obaid, la acea vreme asociat cu fiul lui Saddam Hussein, caruia ii face multe servicii remunerate generos.

In 2001, Antonescu editeaza o revista bilingva – ‘Orient’ (Al Shark) pe care o tipareste in nume propriu, ca persoana fizica, si o distribuie gratuit. El devine primul nearab din Europa care scoate pe speze proprii o revista de propaganda araba!

In 2002 infiinteaza societatea comerciala Poligraphia SRL.

Clubul Diplomatic Bucuresti, receptie organizata de Ambasada Republicii Irak (sau 28 aprilie, Ziua de nastere a lui Saddam Hussein, sau 17 iulie, Ziua Nationala – 2000). De la stinga la dreapta: Andrei Velea, sef sectie externa ‘Evenimentul Zilei’, Mihai Antonescu, Stefan Ionescu, vechi lucrator in diplomatie si informatii externe, sotul fostei deputate PRM Smaranda Ionescu, la acea vreme secretar general al Ligii Romane de Prietenie cu Lumea Araba.

Laura Andresan, la acea vreme ziarist la ‘Jurnalul national’ (2000) sau ‘Curentul’ (2001) si Mihai Antonescu. Fotografie realizata la Palatul Copiiilor din Bucuresti la o manifestare  a Zilei Pamintului organizata de Ambasada Statului Palestina, Centrul Cultural Ierusalim si Comunitatea Palestiniana.

Mihai Antonescu si Ambasadorul Republicii Federative Yugoslavia, Clubul Diplomatic.

Clubul Diplomatic. Nicolae Vezure (asociat al lui Victor Atanasie Stanculescu, co-negociator si semnatar al contractului El-bit de echipare al Mig 21 Lancer, Tel Aviv 1990, licentiat exportator de armament, in prezent rezident in Albania) si Mihai Antonescu.

Palatul Parlamentului, 2000 (?). Receptie a Ligii Romane de Prietenie cu Lumea Araba. De la stinga la dreapta: Amer Obaid Eyada, ofiter al muhabharatului irakian, asociat cu fiul dictatorului Saddam Hussein in domeniul petrolier, sef al Comunitatii Irakiene din Romania; Mihai Antonescu, Adrian Ionescu, ziarist sportiv si functionar al FRF, fiul scriitorului Craciun Ionescu, autor de carti despre Orientul Mijlociu, lumea araba.

Clubul Diplomatic Bucuresti. Abdullah Al Janabi, atasat cultural si comercial al Ambasadei Republicii Irak la Bucuresti in mandatul ambasadorului Ibrahim Ibn Suza Sultan. Ofiter al muhabharatului irakian, condamnat la moarte in 2003 si executat.

Marriott, 10 Septembrie 2001 la Marriott, receptie cu ocazia Zilei Nationale a Statului Qatar (aminata fata de ziua precisa pentru a permite participarea Ministrului de Externe Mircea Geoana. A fost prima sarbatoare nationala a unui stat arab la care a participat un sef al diplomatiei romane, dupa multi ani.) Mihai Antonescu si Ali Al Zaman, Ambasadorul Qatarului in Romania, Ungaria si Bulgaria. Ali Al Zaman a murit recent, in hotelui Casa Locato din Bulevardul Ion Mihalache, in circumstante bizare.

Palatul Parlamentului. Hayssam Omar, Mazen Charif, traducatorul oficial al misiunii siriene la Bucuresti si colaboratorul principal al lui Mihai Antonescu la revista sa ‘Orient’ (Al Shark).

Clubul Diplomatic. Receptie a Ambasadei Republicii Irak la Bucuresti. De la stinga la dreapta: Imad Ahmad, presedinte al Camei de Comert Romano-Irakiene, patron al SC Firat Trading SRL, Mihai Antonescu, Stefan Ionescu, secretar general al LRPLA si senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Arasat Al Hindia, Bagdad, februarie 1998. Capitanul Zaki, agent secret la Londra in prima jumatate a anilor ’90, pensionat, proprietar al restaurantului ‘Le Capitaine’. In prezent cautat de serviciile americane, refugiat probabil in Qatar sau Sharjah.

Calatoriile oficiale in Siria si Liban

In 2001, revista Orient (fara personalitate juridica!!!) semneaza o colaborare cu Scietatea Romana de Televiziune si Societatea Romana de Radio pentru a intreprinde in cooperare o deplasare oficiala in Republica Araba Siriana si Republica Liban.

Delegatia a fost formata din Sandrino Nicolae Gavriloaia, realizator, si Mihai Buzura, cameraman (sotul directoarei de canal Daniela Zeca, fiul scriitorului Augustin Buzura)- TVR, Maria Cristea (ulterior Toghina, Presedinte Director General al SRR citiva ani mai tirziu!!!) si Marius Toghina.

Deplasarea a fost organizata de insarcinatul cu afaceri a.i. al RAS, dr. Bechara Kharouf (fost sef de cabinet al Presedintelui Bashar Al Assad) si ambasadorul libanez, Abdel Majid Khassir (in prezent functionar superior la Beirut) si sponsorizata de Zouhair Tawil, Nassar Nassar, Liga Arabilor Sirieni si Ambasada Statului Palestina (au fost vizitate tabere palestiniene in Liban).

Antonescu intilneste la Damasc patru ministri ai Guvernului Sirian, pe directorii generali al Radioului Public si Televiziunii Publice, numerosi lucratori al serviciilor de informatii.

In Liban viziteaza doua ministere, televiziunea Future TV (Al Mostaqbal) a premierului Rafik Hariri si doua tabere de refugiati palestinieni, in Sur si Saida.

Mihai Antonescu are intrevederi private cu Fouad Abu Nidal, liderul Fatah din Beirut si Sultan Abu Alainen, seful taberelor si sef al spionajului palestinian.

In 2002 firma lui Antonescu, Poligraphia SRL semneaza cu SRTV contractul nr. 3791/16.10.2002. Contractul este semnat de Jeana Gheorghiu, director TVR2, Mihai Dumitrescu, director marketing comunicare si Maria Melinescu, oficiul juridic. Contractul prevede asocierea in vederea productiei a 8 episoade din serialul ‘Calator in Orient’ (formula eludeaza contractul de coproductie). Societatea publica de televiziune semneaza un contract prin care face propaganda Siriei si Libanului cu o societate comerciala infiintata in acelasi an, care avea sediu social intr-un apartament si capital social de 2 000 000 lei vechi!!! Valoarea contractului este de 4164 USD reprezentind servicii de cazare, taxe filmare, chirie masina etc.!!!

In total, Antonescu a tirit echipa TVR in trei calatorii: Siria si Liban, Siria si Irak, Siria si Liban. (vezi www.poligraphia.ro)

Dupa 11 septembrie 2001, proiectul lui Antonescu creste.

Odata cu invazia Irakului din 2003 este abandonat si ingropat definitiv. Ca si cind n-ar fi existat…

Fotografie realizata pe faleza meditaerana din cartierul Hamra, Beirut, 22 sau 23 noiembrie 2001. De la stinga la dreapta: Mihai Antonescu, Sandrino Nicolae Gavriloaia, realizator TVR, redactia culturala, Maria Cristea, redactor SRR (ulterior, prin casatorie, Maria Toghina, Presedinte director general al SRR in perioada iunie 2005-iunie 2010 ), Marius Toghina, tehnician al SRR, Dan Sandovici, prim secretar al misiunii romane din Liban in mandatul ambasadorului Aurel Calin, in prezent Ambasadorul Romaniei la Damasc.

Munir Ali, ofiter al muhabharatului sirian, Directorul directiei ‘Public Relations and Foreign Media’, ulterior lucrator al Ambasadei Republicii Arabe Siriene la Londra, rechemat in tara, demis si degradat pentru abateri profesionale.

Fotografie realizata in tabara palestiniana Rashidiya, Sur (Tir), sudul Libanului, noiembrie 2001. Sultan Abu Alaynen (Tatal Ochilor), seful spionajului palestinian, seful taberelor din Liban, condamnat la moarte in trei tari, intre care si Liban.

Fotografie realizata in Sayda (Sidon), Liban. Noiembrie 2001. Fouad Abu Nidal, lider OEP in Liban si Mihai Antonescu.

Mihai Antonescu in tabara Rashidiya. Fotografia a fost folosita intr-un afis Hamas tiparit in Liban dar si intr-un colaj de promovare a serialului ‘Calator in Orient’ produs de TVR.

 Mihai Antonescu si Makram Obaid, ministrul transporturilor din Republica Araba Siriana, in sediul Ministerului Transporturilor. 2002.

Ministerul Turismului din Damasc. 2001. Mihai Antonescu, Sadallah Aga Al Kalaa, Ministrul Turismului din RAS si realizatorul TVR Sandrino Gavriloaia.

Amrit, sit fenician intre Tartus si Latakia. Din cauza situarii in vecinatatea unui aeroport militar strategic, in arie nu s-a autorizat niciodata fotografierea, cu atit mai putin filmarea de catre o echipa profesionista de televiziune. Mihai Antonescu a obtinut aprobarea de a filma cu TVR in aceasta locatie. Imaginile apar in episodul ‘Fenicienii’ din serialul ‘Calator in Orient’.