In septembrie 1998, in urma publicarii in ‘Atac la Persoana’ a unui material ofensator, cu tenta fascista, Ambasada Statului Israel la Bucuresti si Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania protesteaza. Cornel Nistorescu publica in ‘Evenimentul Zilei’ un editorial acuzator iar Valeriu Stoica, Ministrul Justitiei, semneaza un denunt prin care il acuza pe Mihai-Bogdan Antonescu (la acel moment redactor sef adjunct la saptaminalul editat de Dumitru Dragomir) de propaganda nationalist sovina, fapta descrisa si pedepsita de art. 317 CP.
Explicatie foto: ‘Ziua’ din 29 septembrie 1998. Articol publicat in urma punerii sub urmarire penala de catre Parchetul de pe linga CSJ.
Antonescu este chemat la Parchetul de pe linga Curtea Suprema de Justitie si pus sub invinuire. Dosarul este instrumentat de procurorii Ioan Adam si Augustin Lazar. Prin rechizitoriul semnat de Mircea Criste, procuror general al Republicii, Mihai-Bogdan Antonescu este trimis in judecata, cerindu-se pedeapsa maxima prevazuta de lege, 5 ani, la care se adauga un spor de 2 ani pentru mijloacele de o gravitate deosebita prin care a fost comisa fapta precum si interzicerea dreptului de a profesa.
Antonescu nu neaga fapta, sprijinind apararea pe ideea ca antisemitismul nu este explicit descris de legea penala romana. Este aparat la procesul de fond, judecat de Tribunalul Municipiului Bucuresti de regretatul Nicolae Cerveni, oficial pro bono.
La ultima infatisare, Antonescu isi concediaza aparatorul si pune singur concluzii.
In acest moment se petrece un lucru lipsit de precedent in justitia romana. Procuratura ceruse prin rechizitoriu o pedeapsa grea, de 7 ani inchisoare. Procuroarea de sedinta insa cere clementa instantei, aratind ca inculpatul este intelectual (fals, Antonescu nu are studii superioare, a terminat cu chiu cu vai un liceu industrial si a cazut de 6 ori la examenul de admitere la facultate!) si ca acesta a avut o atitudine exemplara pe intreaga desfasurare a procesului. (aratam aici ca Antonescu a insultat-o pe procuroare in sedinta publica si in Atac la Persoana, s-a exprimat vulgar si a avut o atitudine aroganta si agresiva)
Instanta, judecatorul Marin Circel, a dispus o pedeapsa usoara, in ciuda scandalului international si reactiilor de presa: 2 ani de inchisoare cu suspendare, pe o perioada de incercare de 4 ani.
Explicatie foto: Fondul procesului de propaganda nationalist-sovina intentat in 1998. Bucuresti, 1999, TMB. Avocatul Nicolae Cerveni si Mihai Antonescu.
Sentinta a fost mentinuta si de Curtea de Apel si de Curtea Suprema de Justitie, condamnatul exercitind ambele cai de atac. Apararea a fost asigurata de cabinetul de avocatura Vasiliu, Apostol, Nazat, in sedinte aparind Eugen Vasiliu.
Explicatie foto: ‘Ziua’ din 12 mai 2000, pag. 16. Articol publicat in faza judecarii apelului inaintat Curtii de Apel.
Termenul de incercare urma sa expire in ianuarie 2005, insa prin afectul amnistiei, acesta a fost scurtat si a expirat in ianuarie 2003.
Surse arate ca presiunea exercitata asupra procurorilor si instantei a fost efectuata de catre Serviciul de Informatii Externe.
Antonescu nu a avut astfel nimic de suferit. El a avut chiar un cistig real, pentru ca, reamintim, se afla intr-o puternica campanie de apropiere de lumea araba, iar trecutul sau de colaborator al unor persoane si structuri legate de Mossad il faceau suspect, daca nu chiar indezirabil. Sentinta de condamnare reprezinta un certificat de antisemitism, o dovada ca nu e evreu si nici apropiat lumii sau intereselor islaelite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu